În spiritualitatea ortodoxă cei adormiți fac parte din biserică deși au trecut din lumea aceasta. Prin rugăciunile Bisericii cerem mila lui Dumnezeu peste sufletele celor răposați și nu condiționăm mântuirea lor de acestea.
În marea Sa iubre de oameni Dzeu nu va rămâne niciodată indiferent la vreuna din rugăciunile noastre și de aceea cerem lui Dzeu să trimită harul Său peste acele suflete ce au plecat în veșnicie. Prin rugăciunea Bisericii înțelegem comunitatea însoțită de preot și în același timp, preotul însoțit de comunitate.
Rânduiala bisericească ne îndeamnă să facem milostenie pentru cei adormiți după posibilitățile fiecăruia neexistând o măsură a lor. În marea Sa înțelepciune, românul a surpris într-un proverb acest important adevăr teologic: „Dumnezeu nu se uită la cât dai, ci se uită la cât îți rămâne.”
Simbolismul unor rânduieli bisericești:
– Colacul – simbol al veșniciei are ne amintește că noi, creștinii ortodocși mărturisim credința în veșniciia împărărției lui Dumnezeu pentru care ne pregătim încă din lumea aceasta.
– Lumânarea aprinsă este simbol al luminii harului lui Dumnzeu pe care căutăm să-l dobândim
– Coliva (boabele de grâu) sunt simbol al morții și învierii lui Hristos
– „Veșnica pomenire” – făgăduința celor rămași în viață că nu îl vor uita niciodată pe cel pentru care se roagă; „pomenire” în ortodoxie înseamnă retrăire, amintire, evocare.
– „legănatul colivei” – ne amintește de cutremurul care va cuprinde întreaga creație când Mântuitorul Hristos va veni iarăși pe pământ de data aceasta ca să judece lumea cu dragostea Sa.
Practici și mentalități neortodoxe:
În Moldova, în special în zona noastră, din nefericire, mai întâlnim și următoarele obiceiuri și mentalități care nu sunt conforme cu învățătura de credință ortodoxă:
– în Săptămâna Patimilor porțile Raiului sunt închise; în săptămâna Luminată sunt deschise;
– fiecare suflet pleacă din lumea aceasta doar cu faptele sale și cu haina Botezului mai mult sau mai puțin curată sau pregătită. Iubirea lui Dzeu nu poate fi condiționată de ceva anume, cu atât mai mult de un interval de timp.
– obiceiul de a pune mortului în sicriu accesorii și obiecte personale;
– gestul unor oameni de a da de pomană celor care au făcut groapa neapărat peste groapă găini/cocoși – putem face milostenie și trebuie să facem cu cine dorim noi dar nu trebuie transformat gestul în ritual „neapărat peste groapă”.
