Evenimentul care marchează 500 de ani de la ctitoria bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Borzesti de către Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant s-a desfăsurat in anul 1994 sub coordonarea academicianului Răzvan Theodorescu, prin sprijin al Minsterului Cultelor. Cu o minutioasă pregatire, sarbatoarea a avut loc in perioada 30 septembrie-2 octombrie 1994 si a cuprins numeroase activitati cultural-religioase.
Simpozionul Național „Borzesti 500” organizat cu ocazia celebrării a 500 de ani de la ctitoria bisericii din Borzesti a avut un program amplu cu participarea unor inalte personalitati ale culturii din toate teritoriile romanesti, manifestari gazduite de Casa de Cultură din Onesti.
Slujba de resfințire a bisericii din Borzesti din 2 iulie 1994 a fost savarsita de un sobor numeros de ierarhi si de zeci de preoti din eparhie, dintre ierarhii slujitori amintim: I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei, I.P.S. Mitropolit Antonie al Ardealului, I.P.S. Mitropolit Nestor al Olteniei, I.P.S. Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților, I.P.S. Episcop Casian al Dunării de Jos, I.P.S. Episcop Eftimie al Romanului și Hușilor, P.S. Arhiereu vicar Ioachim Vasluianul.
Evenimentul „Borzesti 500” a reusit să aducă pentru prima data moastele sfantului Nifon, patriarhul Constantinopolului la Borzesti prilej de bucurie pentru multimea credinciosilor si pelerinilor prezenti.
Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant
Posted: 12th May 2014 by Biserica Borzesti in Stefan cel MareActul canonizării Voievodului Stefan cel Mare si Sfant a reprezentat o necesitate a poporului român, decizia luată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 1992 a coinicis în anul următor cu împlinirea a 500 de ani de la ctitoria Bisericii din Borzesti.
Prin canonizarea Sfântului Voievod Șteafan cel Mare al Moldovei se pecetuluiește sinodal cultul pe care de veacuri, poporul român i-l aduce domnitorului nostru. Prin actul solemn al canonizării sale oficiale se recunoaște și se mărturisește faptul de conștiință istorică și ortodoxă că poporul nostru a păstrat neîntrerupt candela aprinsă la Borzești, simbolul voievodului creștin, neînfricatul apărător al credinței ortodoxe și a patriei sale, strajă dârză în fața dușmanilor care amenințau sau cotropeau țara.
Tomosul de canonizare
a Sfântului Ştefan cel Mare
TEOCTIST
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei
şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Prea iubitului cler şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române, har, milă şi pace de la Dumnezeu, Părintele luminilor, iar de la noi, Patriarhiceşti binecuvântări.
Cuvios lucru este şi plin de folos duhovnicesc pentru credincioşii Bisericii de a se arăta plini de evlavie, a cinsti şi a pomeni, prin slujbe şi prin cântări, pe cei ce s-au arătat bineplăcuţi lui Dumnezeu în viaţa lor pământească. Lauda care se dă celor ce trăiesc în chip virtuos se îndreaptă către însuşi Dumnezeu, de la care izvorăşte oamenilor toată virtutea, precum ne învaţă Sfântul Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul: „iar lauda celor bune înflăcărează şi îndeamnă pe credincioşi”.
„Când se laudă dreptul se veselesc popoarele”, glăsuieşte proorocul David. Dar lauda binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare ne produce nu numai bucurie duhovnicească, ci şi îndemn puternic pentru grija mântuirii sufleteşti. Fiecare dintre dreptmăritorii creştini sunt datori să cinstească şi să laude, după cuviinţă, pe cei ce au vieţuit cu dreaptă credinţă şi fapte bineplăcute lui Dumnezeu, pentru că lauda este plata virtuţii şi cel ce laudă virtutea laudă pe însuşi Dumnezeu.
Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.
Smerenia noastră împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea jertfelnică pentru credinţă şi neam a dreptcredinciosului Voievod bineplăcut lui Dumnezeu, la faptele şi împlinirile lui şi purtând grijă de folosul obştesc al credincioşilor, iar pe de altă parte ţinând seama de cele arătate de către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care a cerut ca amintirea zilei trecerii la cele veşnice a Marelui Ştefan, să fie aşezată ca zi de pomenire a Sfântului,
Urmând obiceiul obştesc al Bisericii şi rânduielilor dumnezeieştilor părinţi dinaintea noastră, făcut-am cunoscut ca să dea binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare cinstirea cuvenită bărbaţilor sfinţi.
Pentru aceasta, urmând rânduiala canonică şi sinodală
şi chemând în ajutorul nostru Puterea Celui Prea Înalt,
HOTĂRÂM:
Ca de acum înainte şi până la sfârşitul veacurilor,
Voievodul Ştefan cel Mare al Moldovei
să fie pomenit laolaltă cu bărbaţii cei cuvioşi şi Sfinţi ai Bisericii,
cinstindu-se cu slujbe şi cântări de laudă în ziua de 2 iulie,
fiind înscris în sinaxar, cărţile de cult şi calendarul Bisericii noastre cu numele
„DREPTCREDINCIOSUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”.
Spre veşnică cinstire, dovadă şi încredinţare despre cele ce am hotărât,
s-a întocmit acest Tomos Patriarhal şi Sinodal de Canonizare
spre a fi adus la cunoştinţa credincioşilor şi clerului Bisericii Ortodoxe Române
şi tuturor evlavioşilor români, oriunde ar trăi aceştia.
Dat în Bucureşti, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.
După executarea lucrărilor de consolidare a bisericii efectuate în mai multe etape până în anul 1992, din inițiativa Episcopiei Romanului, în anul 2004 a fost refăcută pictura interioară de către pictorul Grigore Popescu-Muscel. Fragmentele de decorație originală geometrică din sec. al XV-lea, descoperite cu acea ocazie și cele 198 de bucăți distribuite pe arhitectura edificiului autentifică conservarea ansamblului arhitectural al lui Ștefan cel Mare și Sfânt și al fiului său Alexandru.
Decorația geometrică este o pictură în frescă, deosebit de rezistentă, aplicată pe zidăria de piatră și cărămidă, reprezentând forma decorativă de cărămizi cu benzi albe demarcatoare, sugerând zidăria de cărămidă aparentă.
Stratul de frescă se compune din var și tocătură de paie, peste care s-a aplicat un pigment roșu rezistent la causticitatea varului, și regăsit la monumentele din epoca respectivă. Toate aceste fragmente sunt cuprinse grafic pe relevee la scară și au fost conservate și integrate deplin în ansamblul pictural realizat.
Catapeteasma de zid pictată în frescă de monahul Nifon Zugravul în 1975 a fost deasemenea conservată și restaurată , iar în pronaos se mai păstrează încă o icoană pictată în frescă pe peretele de răsărit, latura sudică-Hriostos Pantocrator-din sec. al XVIII-lea, icoana fiind inclusă în cadrul ansamblului mural nou.
În continuarea registrului icoanelor din pronaos, s-au pictat în frescă icoana Sf. Marelui Mucenic Gheorghe (în dreapta), Maica Domnului cu Pruncul și icoana Sfintei Cuvioase Paraschiva (în stânga intrării în naos).
Întreg ansamblul pictural interior, cu pictură din nou în tehnică frescă , cu lucrările de conservare și restaurare a decorațiunilor geometrice din etapa primară (sec al XV-lea) a elementelor de piatră (arcade și pilaștri) din naos și pronaos, cu pictura icoanelor împărătești și a icoanelor pictate în tempera pentru întregirea catapetesmei, au fost finanțate în întregime de Ministerul Culturii și Cultelor, ministrul la data respectivă fiind academician Răzvan Theodorescu.
Pictura icoanelor împărătești realizată în tehnica fresă și pictura icoanelor de pe ușile diaconești și cele împărătești au fost executate pe suport de lemn și au întregit ansamblul catapetesmei în anul 2004.
Pictorul muralist Grigore Popescu-Muscel creează cu mijloace proprii o pictură care deși urmează tradiția bizantină, poartă amprenta unei puternice originalități. Sobru, precis, pitoresc, plin de poezie și eleganță, stilul lui depășește formulele clasice, înscriindu-se într-o picturalitate fascinantă. Spiritul transcede materia ,dar cu o bucurie vie pe care artistul însuși o simte și o transmite picturii sale prin armonia luminoasă a culorilor, prin căldura lor, prin eleganța mișcărilor și echilibrul, printr-o cunoaștere desăvârșită a tehnicii picturii în frescă.
Scrupulos și cu o înțelegere totală a mesajului picturii bisericești, fiecare detaliu este dus la perfecțiune, fiecare suprafață accesibilă sau nu privirii, este tratată cu aceeași responsabilitate. Adept al soluțiilor variate și novatoare, Grigore Popescu-Muscel crează compoziții pline de originalitate, fie la nivelul unei scene, fie la nivelul unui întreg perete pe care-l structurează într-o manieră proprie, adaptându-și pictura celor mai variate spații arhitecturale înnobilându-le. Deși se recunoaște în fiecare ansamblu pictat, el nu se repetă.
Monumentale, pline de viață și sobre în același timp ansamblurile lui morale sunt meșteșugit alcătuite din figuri elansate, sfinți cu priviri marcate de uimire în fața revelației dumnezeiești, portrete de o mare expresivitate, aripi de înger surprinse într-un permanent freamăt, totul dominat de imaginile Pantocratorului și ale Maicii Domnului ce te copleșesc cu căldura pe care o degajă. Pictura lui Grigore Popescu-Muscel este strălucitoare și prețioasă până la cel mai mic detaliu, este modelată din culori vii, transparente delicate și alburi colorate în care accentele puternice joacă un rol bine stabilit, purtând în pensulația spontană și sigură, amprenta unui mare artist. Prof. Dr. Ecaterina Cincheza-Bucule
„Aici se poate vedea de către oricine cum veacurile se contopesc într-o frumusețe unificatoare unde se întâlnesc gândul arhitectului de acum peste cinci secole cu talentul zugravului remarcabil care ne este contemporan.” Acad. Răzvan Theodorescu