Zilele Betleemului Ștefanian ediția a III-a 1-2 iulie 2015

Jurnal de eveniment – ziua I

Cu har mult ajutător venit prin binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioachim al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, la Biserica voievodală din Borzești, Zilele Betleemului Ștefanian își clădesc în fiecare an tradiția, o tradiție pecetluită de scrierile lui Nicolae Iorga, de mai bine de un veac.

Zilele Betleemului Ștefanian, eveniment care s-a aflat în acest an la cea de-a treia ediție, reprezintă proiectul unde și-au unit forțele Arhiepiscopia Romanului și Bacăului prin Inaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim, Biserica voievodală din Borzești prin pr. paroh prof. Cautiș Petrică, Asociația Betleemul Ștefanian, Asociația culturală Filomelos prin prof. Cautiș Paula, Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” din Onești, prin dir.prof. Filip Felicia, și Școala Generală „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” din Onești, prin dir. prof. Abaza Ion.

Prima zi a debutat cu slujba Vecerniei și a Litiei oficiată de un sobor bogat de preoți, iar răspunsurile la strană au fost date de grupul Filomelos sub coordonarea directă a prof. Paula Cautiș. „Toată suflarea” a adus laudă Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt cu smerenie și nădejde pentru ca acesta să ne dea „biruință asupra potrivnicilor, pace lumii și mântuire”.

Evenimentele au continuat cu recepția lucrărilor finanțate de către Consiliul Local Onești la Muzeul de Cultură și Artă Religioasă Borzești în urma concursului de proiecte cu finanțare locală, organizat în luna august 2014. Ne bucurăm pentru că am avut aproape la acest moment pe dl primar Alexandru Cristea și pe dl Gelu Marcu din partea ANAF-Onești.

Bucuria nu ar fi fost deplină dacă ziua s-ar fi încheiat aici, iar faptul că în chip de legendă membrii trupei de teatru „Alpha” ne-au adus aproape de inimă sceneta „Ștefan Vodă din legendă” a reprezentat o deosebită încântare. Nicăieri copilăria și inocența nu se simte mai acasă decât la Borzești, locul unde Sfântul Voievod Ștefan cel Mare s-a născut și a îndurat săgeata prieteniei jertfite în fața cotropitorilor. În acest duh, ne înclinăm în fața eforturilor depuse de copiii din trupa de teatru „Alfa” și a coordonatorilor prof. Nicoleta Sălbatecu și prof. Doina Brumă.

Mărgătitare de mare preț ne-au fost alocuțiunile făcute de dna dr. Emilia Boghiu („Legătura lui Vasile Alecsandri cu plaiurile Borzeștilor”) și de dl dir. prof. Abaza Ion („Contribuția Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt la dezvoltarea culturii naționale”). Ne simțim puternici în credință și cu nădejde când avem aproape oameni de un înalt calibru academic și sufletesc care trudesc împreună cu noi la trezvia conștiinței religioase, istorice și naționale.

Nu în ultimul rând, ne-am bucurat cu „frică și cu cutremur” de prezența alături de noi a dl inginer Gheorghe Bogza care ne-a onorat cu lasarea cărții sale la care a trudit cu multă osârdie „Deținuții politici din coloniile de muncă forțată de la Onești și Borzești”. Ne-am cutremurat să aflăm că Biserica din Borzești a reprezentat o oază de nădejde, un Tabor al Luminii lui Hristos pentru deținuții politici ostracizați de regimul ateu comunist.

În închieierea primei zile, am adus bucurie peste bucurie, nominalizând câștigătorii Concursului „Șfântul Voievod Ștefan cel Mare – credință, istorie, legendă” la ambele secțiuni (referate, prezentări Power Point), înmânând diplomele și premiile în „galbeni” . Totodată, ne-am bucurat să oferim „Acte de prețuire” celor ce au trudit la organizarea Zilelor Betleemului Ștefanian și a celor ce și-au oferit priceperea ca aluat din care să dospească bucuria acestui eveniment în Biserica Sfântului Ștefan cel Mare.

 

 

  1. geo says:

    Preotul profesor universitar doctor Gheorghe I. Drăgulin, fost deținut politic în Colonia de muncă forțată de la Borzești, își amintește:
    Eram cu părintele Constantin Sburlan de la Pogoanele şi nu mai ştiu cu care şi zăream departe, peste apă (apa Trotușului- nota noastră), biserica lui Ştefan cel Mare, cu stejarul din Borzeşti. Şi prin faptul că vedeam zilnic peisajul acesta căpătam o speranţă, ne gândeam la Dumnezeu, la Maica Domnului, vedeam biserica, auzeam clopotul, era ceva optimist în realităţile religioase.
    Câmpia dintre Onești și Borzești ne-a primit pe cei veniți de la Midia-Năvodari ca acea priveliște a osemintelor din profeția lui Isaia. Prin munca forțată a atâtor mii de deținuți, piesele risipite de aici au putut fi montate într-o rafinărie. Aceasta era de proveniență sovietică și ni se spunea că ea reprezintă „culmea” progresului știintific din vremea noastră.

    Duminica însă ne desfătam privirea cu silueta Bisericii lui Ștefan cel Mare de la Borzești. Sfântul locaș se pitula în marginea acestei depresiuni și parcă se rușina el însuși de omul robit și schingiuit, chiar la sfârșitul mileniului al II-lea, de fratele lui …
    Totuși în anumite zile de primăvară ne odihneam cu mintea, închipuindu-ne că suntem copiii cu care celebrul domnitor se jucase odinioară la stejarul acestor amintiri. Am fi socotit, de asemenea, un mare privilegiu să putem sta liniștiți, fără paznici, în vreo strană a acestei biserici istorice.